Username

Parola



Creeaza cont


Am uitat parola



E-mail:
Creat la:

Prenume
Nume
Tara
Oras
Adresa
Prenume
Nume
Tara
Oras
Adresa

Delogare
Username *
Parola *
Confirma parola *
E-mail *
Prenume Nume Tara Oras Adresa
Campurile marcate cu * sunt obligatorii!


Inapoi
Informatii
Primul pas care trebuie facut pentru ajutarea unui copil cu dizabilitati consta in intelegerea cat mai corecta a suferintei cu care se confrunta. O documentare complexa asupra conditiei unui astfel de copil va va permite sa imbunatatiti considerabil calitatea vietii acestuia, precum si, implicit, pe cea a celor de langa el. Site-ul nostru incerca sa vina in ajutor cu o serie de articole despre diferite afectiuni cu care se confruta sau cu care s-ar putea confrunta acesti copii, dar si cu informatii despre diverse sfaturi, sugestii, terapii, medicamentatii, sau noutati medicale menite sa duca la o imbunatatire vizibila, dar si la progrese semnificative pe termen lung.
Povestea mea
Incearca sa-i cunosti, sa-i intelegi si sa-i ajuti! Ii intalnesti des, de multe ori par niste copii normali, nu-i poti deosebi de ceilalti. Dar sunt niste copii speciali, cu nevoi speciale. Sunt mai tot timpul dependenti de cei din jurul lor, au nevoie de multa atentie si afectiune, dar si de medicatii si terapii complexe, scumpe si de lunga durata. Asociatia noastra a luat nastere in ideea de a-i ajuta atat pe ei, cat si pe cei in grija carora se afla. Inainte de a incerca sa-i ajuti trebuie sa-i cunosti si sa le intelegi nevoile. Veti gasi in cadrul acesteti rubrici povestile a catorva astfel de copii, povesti al caror scop este acela de a incerca sa descrie o parte a vietii, a problemelor si necesitatilor cu care se confrunta acesti copii si cei de langa ei. Puteti trimite astfel de povesti la adresa de email preda_ina@yahoo.com.
Despre noi
Ce fac niste parinti obisnuiti, care traiesc intr-un oras obisnuit, intr-un apartament obisnuit si carora li se intampla ceva neobisnuit? Sa vedem: apare pe lume un bebelus alb, grasun si nemaipomenit de frumos; familia incepe sa faca predictii in legatura cu viata lui: tata il vrea inotator, unchiul il vrea fotbalist, mama, suflet sensibil, ofteaza si spune ca-l vrea intelectual. Bebe creste, se face voinic, dar e un pic cam lenes la mers si la vorbit, nu-i nimic, asa sunt baietii, incearca lumea sa o linisteasca pe mama care simte ea ca ceva nu e in regula. Banuiala cea mai cumplita a mamei se confirma: copilasul ei iubit a suferit o paralizie cerebrala, diagnostic care il va urmari intr-o mai mica sau mai mare masura toata viata. Fiind firi capabile de empatie, puteti banui ce se intampla: toate predictiile se prabusesc, parintii se simt coplesiti de problemele care se contureaza. Nu e tocmai situatia unor parinti ca dumneavoastra sau ca cei pe care-i cunoasteti... Dar sa continuam: copilasul are nevoie de recuperare, parintii incep sa caute cele mai potrivite terapii pentru asta, cu timpul realizeaza ca problemele neuromotorii ale copilului lor implica terapii de tot felul (limbajul dvs. curent include cuvinte ca logopedie, kinetoterapie, ergoterapie?) care se vor extinde pe o perioada indelungata si care vor fi foarte costisitoare. Dupa cativa ani in care trec prin incercari de tot felul, uneori bajbaind singuri, alteori avand parte de ajutorul celor din jur, parintii acestia considera ca au experienta necesara pentru a ajuta alti parinti aflati in aceeasi situatie si constituie in anul 2010 Asociatia Umanitara "Sfantul Stefan" in speranta ca, prin intermediul ei, vor putea gasi o solutie pentru problemele cu care se confrunta zilnic familiile copiiilor cu dizabilitati neuromotorii si tulburari de dezvoltare . Astfel, Asociatia "Sfantul Stefan" isi propune:
  • sa ofere sprijin financiar in vederea recuperarii psiho-motorii a copiilor, avand in vedere faptul ca recuperarea dizabilitatilor neuromotorii presupune urmarea intensiva si de lunga durata a unor terapii variate, iar cele oferite in sistemul public nu pot fi, de cele mai multe ori, considerate suficiente;
  • sa indrume parintii copiiilor cu dizabilitati neuromotorii si tulburari de dezvoltare catre centre medicale, specialisti (medici de diferite specializari, kinetoterapeuti, logopezi,psihologi) si terapii care sa contribuie la o recuperare cat mai buna a copilului;
  • sa informeze familiile copiiilor cu dizabiliati neuromotorii in ceea ce priveste accesul la facilitatile pe care le ofera statul roman persoanelor cu handicap;
  • sa editeze materiale informative si sa organizeze evenimente publice privind copilul cu dizabilitati neuromotorii si tulburari de dezvoltare care sa contribuie atat la indrumarea parintilor copiilor cu dizabilitati cat si la informarea opiniei publice in legatura cu problemele cotidiene ale acestor familii.
  Va mai amintiti de familia baietelului de la inceputul prezentarii noastre? A inceput sa faca din nou planuri asupra viitorului sau, poate ca nu va fi un sportiv cu o tehnica impecabila, nici un ilustru filozof, dar va fi un luptator redutabil si sunt atat de multi ca el... uitati-va in jur... ii vedeti? Cei neobisnuiti...
Evenimente
"Mă bucur că pot sa discut si cu alti parinti, mai ales când avem impresia ca suntem singuri pe lume!", ne spunea mama unui copil cu dizabilitati.
Este important ca familiile ce traiesc aceiasi rutina zilnica sa-si poata impartasi nelinistile si sa se ajute reciproc. In acest sens Asociatia Sfantul Stefan a reusit sa se organizeze, de Paste, de 1 iunie si de Crăciun, intalniri la care au participat toti copiii immpreuna cu familiile lor. A fi în contact cu alte familii care traiesc acelasi lucru, le permite sa elimine sentimentul de excluziune, sa nu se mai simta descumpaniti, sa compare situatiatia proprie cu cazuri uneori mai grave si sa relativizeze, dar, mai ales, sa vorbeasca.
In toate cazurile, parintii sunt cuprinsi de un sentiment de nedreptate si de neintelegere. Ei se simt vinovati de handicapul copilului lor si le este greu sa-l accepte. Este un soc. Unii incearca sa vorbeasca despre boala, cautand o solutie sa-i domine durerea, altii o ascund saptamani intregi, sau chiar mai mult…
Cum ne simtim cand primim o veste rea? Singuri si tristi. Avem nevoie de cineva sa ne fie alaturi? Da. Asa este si parintele care se afla in imposibilitatea de a vedea viitorul la care spera. Noi putem fi alaturi de el si depinde de noi sa schimbam lucrurile in bine, sa nu le izolam, tendinta pe care o are, sa-l ajutam cand ne solicita acest lucru, sa dorim sincer sa-i fie bine.
Ce facem atunci? Avem mai multe variante. Depinde de fiecare ce alegem, dar credem ca cel mai important este sa fim alaturi si sa ascultam. Apoi putem sa indrumam, sa ajutam, sa consiliem...